By Alex Oprea
Oare cât este de dureros pentru un om ca locul în care s-a născut, a crescut, locul acela în care amintirile rămân mereu vii, în care imaginile copilăriei par a fi uneori singurul refugiu atunci când uraganele vieții vin peste el fără să-l anunțe, fără să-l considere cumva special, fără să-l menajeze. Locul acela în care asociezi bucuriile prezente cu cele trecute, locul acela care mereu e dispus să te primească precum o mamă căreia îi trece brusc supărarea că nu ai mai căutat-o cu anii….și te ia în brațe, nerproșându-și nimic. Locul fără de care nu îți concepi bunicii sau părinții, ca și cum ei ar fi de fapt acel loc….Locul acela să NU MAI FIE, să dispară pur și simplu în realitate. Să nu mai fie nici măcar pe hartă, rămânând doar în sufletul tău, și cumva….confuz într-o realitate tot mai repede trecătoare…
Read More “Un moment de ”invidie””