Politica & Societate

ZIDUL E MORT!

Link Posted on Updated on

Tyson nu este cunoscut ca un mare gânditor. Cu toate acestea, provine dintr-o înțelepciune remarcabilă a vieții: “Toți au un plan până la o tăietură curată”, a spus Tyson odată – o propoziție adevărată, înghițită de cine se știa curat.

 Președintele Statelor Unite a avut un plan: a vrut să construiască un zid la granița cu Mexicul. Un zid “frumos”, din beton sau oțel, dar mai presus de toate ridicat și insurmontabil pentru imigranții ilegali.

Săptămâna trecută, Trump a primit , bineînțeles, vorbind figurativ, o tăietură curată. El a încercat să obțină șase miliarde de dolari de la democrați în Congres pentru a construi zidul. El a blocat guvernul și nu a plătit 800.000 defuncționari publici timp de cinci săptămâni. A trebuit să se predea vineri. În loc de beton sau oțel, președintele primește acum un grup de lucru;  parlamentarii de ambele părți ar trebui să aibă acum sesiuni terapeutice privind gestionarea frontierelor și apoi să propună un pachet președintelui. O lecție despre cum se trece de la boală psihică la normalitate în America.

Un prognostic: Indiferent de conținutul acestui pachet – o nouă structură de lungime și înălțime considerabilă nu va fi acolo. Planul lui Trump pentru a construi un zid la granița spre sud, Mexic a eșuat! Zidul e mort!

Chiar și amenințarea președintelui de a disloca miliardele din bugetul apărării prin decret de urgență în Parlament nu suna prea bine. Ar fi ca și cum ar fi jefuit managerul băncii propriei bănci, deoarece contul lui este atât de exagerat încât angajații săi nu-l mai plătesc. Este foarte posibil ca Trump să o facă oricum. A nu se exclude, totuși,că Trump face din nou un pas ”sângeros”, deoarece partidul se răzvrătește sau o instanță îl oprește.

A fost remarcabil cine a jucat rolul lui Mike Tyson în ultimele săptămâni: Nancy Pelosi. Liderul democraților din Camera Reprezentanților este, probabil, mai puțin tatuat decât boxerul, dar cel puțin la fel de greu.

Pelosi a demonstrat democraților că pot câștiga împotriva lui Trump. Ea a demascat președintele pentru ceea ce a fost întotdeauna: un bluffer. Acest lucru nu va funcționa întotdeauna, pentru că nu toate proiectele politice ale lui Trump sunt la fel de bizare și nepopulare ca și Zidul. 

 Este totuși indiscutabil faptul că Pelosi, la mai puțin de patru săptămâni după ce a crescut pentru a deveni lider al opoziției, ia adus lui Trump cea mai gravă și mai jenantă înfrângere a mandatului său.

Sunt oameni în Washington care spun că Donald Trump nu se va mai recupera din această înfrângere. Victorie pentru Nancy Pelosi de K. o.

24 de organizații civice și 3 partide politice anunță lansarea împreună a unei initiative cetățenești de reformă a legislației electorale

Link Posted on Updated on

Capture

24 de organizații civice și 3 partide politice anunță lansarea împreună a unei initiative cetățenești de reformă a legislației electorale.

Proiectul urmează să fie depus mâine, 27 iunie, la Consiliul Legislativ, urmând ca în aproximativ 1 lună să debuteze strângerea de semnături.

24 de ONG-uri sau mișcări civice și 3 partide politice s-au unit pentru a schimba legile electorale. Inițiativa cetățenească ”Lege privind modificarea unor acte normative în materie electorală” va ajunge la votul Parlamentului după ce în următoarele 6 luni va fi semnată de cel puțin 100.000 de cetățeni dintr-un sfert din județele țării. Prezentarea proiectului de lege a fost făcută azi, 26 iunie, într-o conferință de presă la care au participat reprezentanții tuturor organizațiilor semnatare și a celor care susțin inițiativa.

Proiectul urmează să fie depus mâine, 27 iunie, la Consiliul Legislativ, urmând ca în aproximativ 1 lună să debuteze strângerea de semnături.

Principalele obiective ale inițiativei cetățenești  sunt:

  • Încurajarea cetățenilor să se implice în administrația publică prin scăderea numărului de semnături pentru a candida și prin eliminarea pragului de 5% la alegerile locale;
  • Asigurarea unei reprezentativități adecvate: reintroducerea votului în două tururi la alegerea primarului;

    Democratizarea vieții din partide: introducerea listelor deschise, care să înlăture monopolul președintelui de filială asupra stabilirii listelor de candidați;

  • Creșterea reprezentării în Parlament a românilor din Diaspora: numărul parlamentarilor aleși în Diaspora se dublează;
  • Atragerea unui număr cât mai mare de participanți la vot: românii care locuiesc în Diaspora, dar au domiciliul în România, vor putea vota la secții de vot din străinătate, influențând rezultatul din județul în care au domiciliul în țară;
  • Evitarea fraudelor: anumite proceduri reglementate anterior prin acte administrative (filmarea numărării voturilor, monitorizarea în timp real a exprimării voturilor în diferite secții) sunt ridicate la nivel de lege, pentru a evita posibilitatea modificării lor de către viitoare guvernări prin Hotărâri de Guvern;

Modificările propuse, în detaliu:

1. Numărul de semnături necesare pentru înscrierea în alegeri.

– Regula generală este că vor fi necesare 0,1% din numărul de voturi valabil exprimate pentru funcția respectivă la alegerile precedente;

– Pentru alegerile locale (primari, consilieri), numărul minim de semnături necesare într-o circumscripție este de 20, iar numărul maxim este de 500;

– Pentru alegerile parlamentare, numărul maxim de semnături necesare într-o circumscripție este de 500.

2. Pragul electoral pentru alegerile locale este eliminat pragul electoral

– pentru alegerile locale (consilieri locali și județeni), pragul electoral de 5% este înlocuit cu un coeficient local calculat prin împărțirea numărului total de voturi valabil exprimate la numărul de mandate puse în joc;

– pentru alegerile parlamentare și pentru PE, pragul electoral rămâne neschimbat.

 Se revine la două tururi pentru alegerile pentru primar.

3. Votul pe listă deschisă

– Se introduce votul pe listă deschisă pentru toate alegerile cu listă (locale, parlamentare, PE);

– Alegătorul va avea posibilitatea să indice atât partidul, cât și candidatul preferat. Nu este obligatoriu să indice și candidatul.

– Distribuirea mandatelor între partide rămâne neschimbată, proporțional cu numărul de voturi și ținând cont de pragul sau coeficientul electoral.

– Atribuirea mandatelor în interiorul listei de partid ține cont și de preferințele exprimate de alegători: Exemplu: Partidul A primește 4 mandate, care, potrivit legislației actuale vor fi repartizate candidaților propuși pe listă la pozițiile 1-4. Totuși, în cazul în care candidatul de pe poziția 20 primește mai multe voturi „personale” decât coeficientul electoral (numărul de voturi necesar pentru obținerea unui mandate), el va primi mandatul în locul candidatului de pe poziția 4.

4. Calcularea numărului de mandate de parlamentar

– Numărul de mandate de deputați și senatori nu mai este fix (la momentul actual el este stabilit printr-o anexă la lege), ci se actualizează înainte de fiecare alegeri, în funcție de variația numărului de locuitori și norma de reprezentare;

– Se introduce înscrierea automată a cetățenilor cu domiciliul în străinătate în Registrul Electoral, în baza datelor de la direcția pașapoarte;

– Este eliminat pragul de minim 2 senatori, respectiv 4 deputați;

– Astfel, în unele județe poate să scadă sau să crească numărul de reprezentanți, în funcție de evoluția populației. Numărul de parlamentari din Diaspora crește semnificativ. Numărul total de parlamentari scade, evitând o încălcare a referendumului din 2009.

5. Facilități pentru votul în străinătate

– Cetățenii cu domiciliul sau reședința în străinătate vor putea vota pentru Circumscripția 43 (Diaspora), iar numarul de parlamentari pentru aceasta circumscriptie crește proporțional cu numărul de persoane cu domiciliul în Circumscripția 43 (la momentul actual este blocat la 4 deputați și 2 senatori;

– Cetatenii care doar locuiesc in strainatate, dar au domiciliul în țară, vor vota in secțiile din strainatate, pe un buletin de vot special. Voturile lor se vor numara in strainatate ș vor fi transmise în țară către circumscripțiile în care au domiciliul, urmând să fie luate în calcul la distribuirea mandatelor în acele circumscripții. Altfel spus, cetățeanul cu domiciliul in Galati, dar care locuiește la Paris, va stabili deputații și senatorii din Galați.

6. Evitarea fraudelor

–           Este prevăzut expres mecansimul informatic de monitorizare a prezenței la vot și prevenire a votului ilegal – aspect preluat din HG-urile adoptate în 2016 pentru a evita modificarea lor prin HG în viitor;

–           Operatorul de calculator înregistrează numărarea voturilor – aspect preluat din HG-urile adoptate în 2016 pentru a evita modificarea lor prin HG în viitor.

Vezi aici expunere de motive și citește în detaliu proiectul de lege.

Acțiunea Civică Galați, #activAG Pitești, Aradul Civic, Asociația VeDem Just, Brașovul Civic, Centrul pentru Studiul Democrației, Corupția Ucide, Curățăm Galațiul, Eu Ro Aleg, Evident Deva, Geeks 4 Democracy, Inițiativa Craiova, Inițiativa România, Inițiativa Timișoara, Mureșul Civic, Oradea Civică, Platforma România 100, Rădăuțiul Civic, Reactiv Brașov, Rezist Milano, #REZISTENȚA, Umbrela Anticorupție Cluj, Ștafeta Steagului Uniunii Europene, Vă Vedem din Sibiu) și partidele politice Mișcarea România Împreună RO+, Partidul Oamenilor Liberi și Uniunea Salvați România

Bunul simț în exil

Link Posted on Updated on

A reușit. Le-a dat țeapă fraierilor și s-a „retras” în Costa Rica. Aici trăiește inexplicabil de bine, fără să miște un pai. Trăiește atât de bine, că își permite să plătească de la distanță o publicație care să o pupe în nume, să o reinventeze, să-i redefinească condiția pe care cu toții știm că o are: o penală fugită în lume pe banii noștri!

Publicația, care știe cine este și ce a comis, și totuși a ales să se asocieze cu ea și să o ajute să mai pună o ciungă-n freza noastră, merită să moară din lipsă de cititori. Asta merită toate nevertebratele din presa românească. Să-i ajutăm să moară, zic, și poate revine și la noi bunul simț din exil, iar penalii vor sta în sfârșit în banca lor.

Mai jos, cateva reacții de bun simț.

 

Capture 1Capture2Capture3Capture4Capture5Capture6Capture7

Dacian Cioloş a depus actele pentru înfiinţarea partidului Mișcarea România Împreună

Link Posted on Updated on

Jmhhc2g9OTBmNmY5NmNkNDdhYmRlNzFjMTdkYTdlYTM4YTM3NGE=.thumb

Foto: InquamPhotos/Octav Ganea

Fostul premier Dacian Cioloş a anunţat vineri, într-o conferinţă de presă, că a depus la tribunal actele pentru înfiinţarea partidului “Mişcarea România Împreună” (RO+), desprins din platforma civică România 100.

„În decembrie anul trecut am anunţat că din «Platforma România 100» se va desprinde un partid politic. Vreau să vă anunţ că astăzi de dimineaţă a fost depusă la tribunal cererea de înregistrare a unui nou partid politic ieşit din platformă. Este vorba de partidul Mişcarea România Împreună. Am decis să facem şi acest pas, e primul pas, acela de cerere a înregistrării. Astăzi facem anunţul demersului pe care l-am făcut, şi nu al lansării partidului, îl vom lansa când va exista ca atare”, a spus Dacian Cioloş, potrivit News.ro.

„În document veţi vedea că, pe lângă Statut, în programul politic noi am dezvoltat mai degrabă într-o primă fază în jurul acestor valori – onestitate, competenţă, bun simţ, transparenţă, credinţa că fiecare om e important, că un proiect de reconstrucţie trebuie în jurul oamenilor şi al valorilor lor, şi că toate soluţiile trebue să aibă la bază aceste valori. Veţi găsi în manifestul politic nişte valori pe care vi le propunem, un mod de a vedea lucrurile şi pe care apoi, cu ceea ce am acumulat deja în activităţile desfăşurate deja obiectivul este ca în lunile următoare, până la momentul lansării efective, să adăugăm la această fundaţie şi soluţiile pe care le propunem pe teme mari. Membrii fondatori şi-au asumat pur şi simplu un rol administrativ, partidul este al tuturor celor care au investit în această platformă”, a explicat Cioloş.

În cadrul aceleiaşi conferinţe, Dacian Cioloş a anunţat şi lansarea site-ului romaniaimpreuna.ro.

Potrivit unui mesaj postat pe site, fostul premier transmite: „O parte dintre voi aţi aşteptat, poate, ca eu să fac mai mult. Aţi fi vrut ca noi cei câţiva foşti tehnocraţi să fi fost prezenţi în politică până acum. Să fi folosit mai bine încrederea şi susţinerea voastră. Am avut câteva ezitări despre ce ar fi trebuit să facem şi e foarte posibil să fi greşit. Dar tot ceea ce am făcut a fost cu bună credinţă. Nu ne-a fost niciodată teamă să muncim din greu. Nu ne-am ferit nicicând de probleme dificile. Însă nu avem imunitatea politicianului tipic, antrenat în a fi împroşcat şi a împroşca mizerii. Nu suntem nici agresivi şi nici «şmecheri». Marea majoritate a convingerilor noastre şi a dorinţei noastre de a face bine se bazează pe un set solid de valori etice bine interiorizate. Nu din dorinţa de putere”.

Despre „libertatea” noastră

Link Posted on Updated on

10744

Libertatea ne-o câştigăm de fiecare dată pe cont propriu, nu ne-o îngăduie nimeni, nu depinde de nimeni. Libertatea nu e socială şi nici politică! Pentru libertatea ta lupţi şi atunci când nimeni nu ţi-o ameninţă brutal (când pericolul este evident, ţine de instinct sau de demnitate, poate şi de educaţie, să te iriţi), pentru că delăsarea şi mai ales adaptarea sunt şi ele ameninţări.

Am auzit de foarte puţine ori, în copilăria mea dinainte de 1990, cuvântul „libertate”. Şocul „libertăţii” l-am resimţit şi eu, deşi la începutul adolescenţei, în timpul „revoluţiei” transmisă în direct la TVR Liberă, când epitetul „liber” a început să devină o etichetă obligatorie, bună de lipit pe orice. Cred că singurul moment în care termenul a avut o substanţă reală, atât de reală, că s-a plătit cu sânge, a fost în zilele lui decembrie 1989. Atunci au murit oameni nu pentru „libertate”, ci pentru libertate. Tinerii care s-au aşezat în faţa tancurilor, cei care şi-au pus trupurile în pieţele Timişoarei, ale Bucureştiului şi ale altor oraşe din ţară pentru a scăpa de tiranie au crezut în libertate aşa cum noi nu mai suntem educaţi şi nici capabili să credem azi. Problema a fost că, imediat după ce jertfa lor a dărâmat regimul comunist (sau a constituit forţa de care alţii s-au slujit pentru a-l dărâma), libertatea câştigată a fost administrată de noua nomenclatură (urmaşa directă a celei vechi). Şi nu i-a fost greu acesteia să ne transforme pe aproape toţi în masă de manevră, de vreme ce ieşeam din aproape jumătate de secol de opacitate şi control al gândirii vii. Poporul român a simţit din plin un şoc al libertăţii, pentru care nu era pregătit şi pe care a schimonosit-o, a coborât-o, de fapt, în derizoriu sau a privit vesel cum alţii o vandalizează. Am fost învăţaţi că elemente legionare adunate în Piaţa Universităţii ne ameninţă libertatea şi că minerii ne-o apără plantând panseluţe şi am crezut-o; am fost învăţaţi că ungurii ne ameninţă libertatea şi independenţa naţională şi am crezut-o; am fost învăţaţi că Regele Mihai vrea să ne fure libertatea noastră câştigată cu sânge şi am crezut-o. Aşa au trecut ani buni şi ne-am mulţumit că putem să strigăm în gura mare ce ne trece prin cap, crezând că asta ne face liberi. Cultura libertăţii nu o avem, cred, nici acum. Suntem încă în perioada de acomodare, deşi s-a creat o anumită spumă socială care a învăţat să reacţioneze la ceea ce i se pare că întrece măsura. Dar cred că este riscant să punem toate mişcările sociale din ultimii ani pe seama unei culturi a libertăţii.

Libertatea e o temă grea, o valoare esenţială, la care mă gândesc demult. Înaintea libertăţii tuturor, e vorba de libertatea fiecăruia. Şi mereu mi se pare că ceva ameninţă libertatea mea. De câte ori a trebuit să iau o decizie importantă, de câte ori am fost pus în situaţia de a-mi asuma o responsabilitate (de la cele familiale, la cele profesionale), de câte ori am avut impresia că am avut o mare reuşită, că mă instalez într-o situaţie sigură, predictibilă, m-am întrebat, cu teamă, dacă nu cumva libertatea mea se face din ce în ce mai mică. De ce să mă mint?, uneori şi asta s-a mai întâmplat. Dar nu m-am îngrijorat, pentru că libertatea e un sâmbure care încolţeşte atunci când e nevoie, în situaţiile-cheie; totul e ca seva din el să nu se stingă. Libertatea devine o valoare prioritară (ca şi identitatea naţională, adaug, de care este intim legată) atunci când cineva ne-o ameninţă; altfel, nu e nevoie să facem caz de ea. Şi în lume e bine când nu e nevoie să ne-o reafirmăm.

Pur şi simplu mă gândesc adesea la ce mai înseamnă pentru noi, azi, libertatea. Pentru noi, vreau să zic, cei din generaţiile care nu au apucat să trăiască prea mult sau poate deloc în timpul comunismului. Pentru generaţiile aşa-zicând „libere”. Mă gândesc la ce a mai rămas din ea, de pildă, când scriitori sunt daţi afară din Uniunea Scriitorilor şi confraţii tac mâlc pentru că au indemnizaţie de merit sau spor de pensie din partea USR. Sunt ei liberi? Sau când sute de parlamentari votează în turmă ceea ce li se impune „de sus”, din „disciplină de partid” (ieri, ca şi azi). Sau când toţi închid ochii în faţa micilor şi repetatelor abuzuri de serviciu, înghiţindu-şi nemulţumirile din precauţie, dar se simt răzbunaţi când iese public câte o anonimă. Sau, cel mai oripilant caz, când se fac că nu observă că cineva este îmbrâncit în faţa metroului… Oamenii ăia care întorc capul când o femeie este ucisă, oamenii ăia sunt, ei, liberi? Şi oare cum am reacţiona noi dacă am fi în situaţia lor? Aveţi curajul să vă puneţi cu maximă luciditate această întrebare? Dar sunt numai câteva exemple, din zeci de altele posibile.

Există un avantaj meschin, pervers al „libertăţii” în care ne scăldăm de aproape 30 de ani: a devenit banal să îl înjuri pe şeful cel mare, pe şeful statului sau să critici „sistemul”; dacă o faci, vocea ta devine încă o dovadă a „libertăţii” garantate de „sistem” şi este ignorată la un loc cu vocile altora. Principala sursă a imunităţii respectivului „sistem” constă tocmai în faptul că oricine e liber să critice puterea. Ferească Domnul să cârteşti însă împotriva micului ştab, a celui care semnează pontajul, evaluarea, avansarea, referatul de necesitate, ordinul de deplasare, sporul de pensie, a celui care întocmeşte listele, a celui care împarte felii din tortul bugetar. A celui care comite răul asupra unui necunoscut. Atunci „libertatea” ta începe să-şi arate marginile cu zimţi.

Ce vreau să spun? Că schimbarea mare vine din schimbările mici. Că România nu se va schimba decât atunci când se va schimba mentalitatea celor mai mulţi. Atunci când, de pildă, orori precum cea de la metroul bucureştean nu vor mai fi posibile; atunci când oamenii vor învăţa să îşi apere valorile (şi votul e o formă de exprimare a libertăţii!), să îşi asculte propria conştiinţă chiar în dauna micului interes – nu vor mai accepta nici să fie guvernaţi de indivizi ticăloşi şi idioţi, ignari, lipsiţi de scrupule.

Să mai spun? Eu cred că au existat unii oameni, nu mulţi, dar au existat, mult mai liberi înainte de 1990 decât ne permitem sau ne interesează pe noi să fim acum. Dau câteva exemple dintre scriitori, pentru că pe ei îi cunosc cel mai bine, pentru că unii dintre aceştia îmi sunt prieteni, pe alţii îi admir: Paul Goma, Nicolae Breban, Dumitru Ţepeneag, Virgil Tănase, Dorin Tudoran. Pe lângă ei, majoritatea covârşitoare a intelectualilor de azi sunt, chiar dacă nu mai au de înfruntat nici un risc serios, decât, cel mult, mici inconveniente sociale, perfect adaptaţi sau adaptabili. Dar moralişti!

Libertatea ne-o câştigăm de fiecare dată pe cont propriu, nu ne-o îngăduie nimeni, nu depinde de nimeni. Libertatea nu e socială şi nici politică! Pentru libertatea ta lupţi şi atunci când nimeni nu ţi-o ameninţă brutal (când pericolul este evident, ţine de instinct sau de demnitate, poate şi de educaţie, să te iriţi), pentru că delăsarea şi mai ales adaptarea sunt şi ele ameninţări. Şi chiar foarte serioase, mai ales într-o istorie mediocră, cum este cea în care ne bălăcim noi de ani buni!

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Autor: Bogdan Crețu