Proiectul de OM

Posted on Updated on

Un foarte bun specialist și prieten de-al nostru a trimis un răspuns reprezentantului ministerului mediului, referitor la ordinul ministerial prin care se propune împușcarea a 1691 de animale sălbatice strict protejate. IRD achesează la cele spuse de prietenul nostru Leo Stelea, căruia îi mulțumim pentru inițiativă și curaj.

Stimate Domnule Manta,

În calitatea mea de biolog pot să vă spun ca animalele din speciile respective prezintă o activitate cerebrală similară cu a omului. Cu alte cuvinte, ele simt la fel ca noi.

Gândiți-vă cum vă veți simți dacă veți fi împușcat și în ce chinuri vă veți petrece ultimele clipe, minute sau chiar ore. Prin aceste traume de nedescris vor trece animalele respective dacă dumneavoastră veți avea solipsism de specie. Știți ce este solipsismul? Este ideea greșită că numai tu ești cu adevărat real, numai tu gândești și simți, iar restul ființelor sunt un fel de lucruri. Ei bine, asta fac mulți dintre noi cu animalele non-umane.

Mă opun cu toată puterea tratamentului chinuitor și distructiv aplicat atât celor din specia noastră, cât și a animalelor non-umane. Mă opun vehement derogărilor. Înțeleg că există rațiuni economice (pagube) pentru speciile lup și urs, dar pisica și râsul nu au făcut pagube, deci nu ar trebui sub nici o formă să se afle pe listele morții. Toate carnivorele au un rol deosebit de important în ecosisteme. Lăsați-le să-și facă treaba, iar dacă sunt prea multe, instalați garduri electrice. De restul se va ocupa selecția naturală, așa cum a făcut-o milioane de ani până acum.

Cât despre banii încasați din vânătoare, banii de trofeu, aceștia sunt echivalentul celor 30 de arginți obținuți prin vânzarea unor suflete nevinovate, pe care nimic nu le va mai aduce înapoi. Repet, animalele nu sunt lucruri de vânzare, sunt ființe conștiente a căror suferință este doar satisfacția „psihopaților” umani.

L. Stelea

Vineri Ministerul Mediului va decide soarta acestor animale. Ultima lor șansă stă în fiecare scrisoare trimisă așa că nu lăsa pe maine ce poți face azi. Semnează Petiția și/sau trimite mesajul tău reprezentantului ministerului mediului:

srp@mmediu.ro
nicolae.manta@mmediu.ro
telefon 021 4089543

532258_6a1497c3c1f156f56d27749ed7c9d6ff_large

ȘANTAJUL ORTODOX

Posted on Updated on

Potrivit Legii Educației orele de religie din școli nu sunt obligatorii. Cu alte cuvinte, copilul ar putea părăsi ora de religie și frecventa un alt curs sau ar putea rămâne în școală sub supravegherea pe durata orelor de religie de la clasa din care face parte. Acest lucru se face prin opțiunea părintelui la înscrierea la școala respectivă, părinte care completează o fișă în acest sens și bifează sau nu dacă dorește ca odrasla lui să facă sau nu religie.

În acest sens există o reglementare clară în Legea educației:

Art. 10. – Pentru elevii care nu solicita frecventarea orei de Religie sau carora nu li s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina, unitatile de invatamant stabilesc prin propriul regulament de organizare si functionare activitatile pe care acestia le pot desfasura, spatiile in care se desfasoara activitatile, precum si responsabilitatile privind asigurarea supravegherii si sigurantei elevilor, in perioada in care ceilalti elevi ai clasei participa la ora de Religie.

Foarte multe școli însă nu pun în aplicare această prevedere. Mai mult orele de religie sunt strecurate la mijlocul zilei, astfel încât, fără supraveghere, fără alternativă, copilul practic nu are ce face și vrea nu vrea, rămâne la orele de religie, deși părintele său a optat pentru ca acesta să nu frecventeze religia.

Practic școala face presiuni asupra elevilor în sensul frecventării orelor de religie, indiferent de voința expresă sau nu a familiilor acestora.

Preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, Vlad Ştefan, susţine că, deşi nu a mai auzit cazuri în care profesorii sau directorii să facă presiuni directe asupra elevilor să frecventeze ora de Religie, constrângerea există în continuare, doar că ia altă formă.

Religia este o opţiune, iar cei care nu optează au dreptul la o alternativă, neglijată de Minister. Când a apărut Ordinul de Ministru privind organizarea orei de Religie, s-a spus că vor fi nişte alternative, din care elevul putea să aleagă, însă aceste alternative nu au mai venit. Ca atare, mulţi copii stau în continuare la ora de curs. Astfel, şcoala constrânge prin faptul că nu oferă opţiuni”, a explicat preşedintele CNE, Vlad Ştefan.

Adică, rămâmând în ton cu subiectul, se aplică regula ALEGE-ȚI ADAME O NEVASTĂ!

Expertul în Educaţie, Marian Staş, susţine că presiunile sunt „feroce” şi că trebuie să treacă mult timp până când copiii nu vor mai fi obligaţi să facă Religia, care, în plan mai larg, este un un joc de influenţă al Biserii şi al Statului. „Presiunile există în continuare şi sunt ucigătoare, feroce. Ce se face în şcoală la ora de Religie nu are nicio legătură cu studiul Religiei. Este vorba de un joc de putere şi influenţă în relaţia Biserică – Stat, iar şcoala funcţionează ca un mecanism de control”, a spus Marian Staş.( sursa ADEVĂRUL)

Curtea Constitutionala a decis la sfârşitul anului 2014 că este constituţional articolul din Legea educatiei care spune că elevul poate să nu frecventeze Religia decât la solicitarea scrisă a elevului major sau a părintelui. Ca urmare, Legea educaţiei a fost modificată în 2015 astfel încât frecventarea orelor de Religie să se facă doar la cerere. Solicitarea poate fi făcută de către părinţi, în cazul elevilor minori, sau de către elevii majori. Mai mult, metodologia de organizare a predării disciplinei Religie „Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi ai clasei participă la ora de Religie”.

Oare câte dintre școlile din România au pus în operă această cerință, obligatorie dealtfel?

Răspunsul este unul șocant: Aproape nici o școală!

PROZELITISM MASCAT!

Pe de altă parte se cuvine să amintim faptul că în școlile românești religia se predă nu sub formă pură ci prin prisma cultului ortodox, ceea ce automat duce la un prozelitism parșiv.

În România, Religia se studiază de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a, iar majoritatea covârşitoare a elevilor studiază cultul ortodox. Manualele şcolare sunt realizate de mai multe edituri însă doar după ce au avizul Patriarhiei Române, aşa cum este prevăzut în Protocolul pentru predarea Religiei în şcoli, semnat de Ministerul Educaţiei şi conducerea Bisericii Ortodoxe Române (BOR). De altfel, programa şcolară pentru cultul ortodox se realizează tot sub supravegherea Patriarhiei.

Începând cu anul şcolar 2014 – 2015, în clasele întâi şi a doua-a au fost introduse manuale de religie noi, care, cel puţin teoretic, ar trebui să insufle elevilor valori şi atitudini pozitive. Informaţiile din noile manuale ar trebui să respecte învăţătura şi spiritualitatea Bisericii, să fie adaptate experienţei de viaţă a copiilor. În plus, profesorii trebui să se axeze pe relaţiile dintre diferite evenimente istorice şi religioase, iar activităţile practice să promoveze experienţele religioase ale copilului din familie şi biserică. Asta deoarece vechile manuale conțineau imagini cu impact emoțional periculos pentru copii prin amploarea lor.

Din nefericire însă, nici noile manuale nu aduc mari schimbări!

În manualul de Religie, creştin ortodoxă, de clasa a II-a a Editurii Sf. Mina, elevii afla că primul lucru pe care trebuie să îl facă în cazul în care se pierd într-un magazin, este să se roage la Dumncarte-religieezeu. O asemenea învățătură este cel puțin aberantă din punct de vedere practic. În cazul în care un copil se pierde în magazin, ar trebui ca acesta să știe cine este, cum se numesc părinții săi, unde locuiește și bineînțeles un număr de telefon al părinților. Ruga pasivă nu poate rezolva situația reală și concretă. O asemenea învățătură duce foarte repede în conștiința fragilă a copilului la o stare confuză între realitatea concretă și cea mai mult sau mai puțin mentală, diluând astfel granița între ele.

În manualul de Religie de la Editura Sf. Mina, clasa I, le exemplifica elevilor ce păţeşti dacă minţi sau dacă faci rău. Dacă minţi, atunci vei fi calcat de maşină, în manual fiind o ilustraţie cu un copil accidentat. Invatatura: “Bine faci, bine gasesti. Rău faci, rău gaseşti”.(Adevărul)accident-ca-minti

Asemenea exemple unt multe, însă cel mai grav lucru rămăne îndoctrinarea în spiritul cultului ortodox.

Dincolo de aceste aspecte, ideea este că drepturile la opțiune, la alegerea cultului, libertatea fundamentală de a alege credința sau non credința sunt încălcate în mod deliberat de acest binom STAT-BOR, formând astfel persoane și personalități obediente față de un reper oarecum impus. Aceste lucruri deja se văd în lipsa de reacție a tinerilor în fața abuzurilor autorităților, la acceptarea datului ca și cum ar fi firesc ca cel ce deține puterea să aibă drepturi totale și exclusive asupra supușilor. De fapt se conturează relații de tip atotputernic-supus, relații ce intră în totală contradicție cu valorile democratice.

Asta pentru că lipsa opțiunilor reale, lipsa faptică a posibilității de a alege convine unui sistem din ce în ce mai opresiv dar în același timp parșiv și ipocrit. Democrație pe hârtie și atât….

Alex Oprea

 


România gălăgioasă

Posted on Updated on

Eram , la un moment dat revoltat pe atitudinea presei fața de revoluționari. Tratamentul paușal al jurnaliștilor poate însă fi justificat de mizeriile existente în materie de certificate, de gradul scăzut de cultură și de majoritatea gălăgioasă, toate aceste lucruri fiind majoritare și cu o expunere mult mai mare decât cea a spiritului real al revoluționarului autentic. Poate că nu este vina jurnaliștilor în totalitate.

Sincer, Mișcarea de revoluționari așa se vede din exterior….și chiar și din interior. Ca jurnalist așa o percep și eu, dacă fac abstracție de lucrurile mult prea puțin știute și care sunt apanajul celor din interior. Nu putem avea pretenția ca percepția publică a acestei categorii să fie alta, și singurii vinovați de ea suntem noi. Cei puțini și cu adevărat luptători tac, sătui, scârbiți de gălăgii cu scop de creditare a unor fapte doar povestite și nefăcute, au ales încet încet tăcerea. O tăcere nu neapărat complice, dar una de lehamite… Am fost un prost fiindcă nu am tăcut! Mi-am irosit energii pentru a spune un lucru evident dar irezolvabil: au fost amestecați bunii cu răii, călăii cu victimele, hoții cu oamenii cinstiți, ieșind un ghiveci din care nimeni nu mai înțelege nimic. Un ghiveci care astăzi îi transformă pe cei adevărați în victimele celor falși. O ecuație din care nu se poate scăpa decât cu picioarele înainte. O strâmbare iresponsabilă de istorie.

Să mai apelez la conștiințe?! Ar râde și curcile de mine, fiindcă în țara asta gradul de conștiință a devenit un fel de rara avis. Există falși revoluționari care repetând la infinit și cu orice prilej faptele altora ca fiind ale lor, au ajuns chiar să creadă în ele. Pe ăștia dacă îi pui la poligraf vor trece cu brio! Cei care înțeleg fenomenul pot confirma ceea ce spun. Ceilalți , chiar dacă se vor regăsi aici, nu vor confirma nimic. Vor rămâne în ipocrizia lor, un fel de mutilați psihic până la moarte. DIN PĂCATE EI CONSTITUIE MAJORITATEA MIȘCĂRII CERTIFICATE cu acte de Revoluționar.

Aș fi intrat și eu în corul de înconjurători ai revoluționarilor, dacă nu aș fi știut că sunt printre cei certificați și OAMENI ADEVĂRAȚI, oameni care chiar au luptat pentru libertățile de care ne bucurăm astăzi. De aceea nu am trecut la injurii paușale, așa cum jurnaliștii o fac. Sigur că foarte mulți dintre acești jurnaliști nu studiază și nu vor să studieze aprofundat fenomenul. Fiindcă întotdeauna există un cor sau un minicor de ipocriți care prin gălăgia lor deturnează orice demers bun sau corect. Oare chiar ar trebui să judecăm revoluționarul după posesia sau non posesia unui certificat? Oare chiar mai merită irosirea de energii întru aflarea unui adevăr strâmbat imediat după 1989? Strâmbat și apoi modificată strâmbarea…. ÎNCEP SA CRED CA NU! Nu merită. ÎN ȚARA ASTA A SPUNE LUCRURILOR PE NUME este o prostie. De regulă iubiți sunt doar cei care mint , dar mint frumos!

Nu credeți?! Pai priviți ce au votat românii în ultimii 27 de ani sau chiar și înainte. Mișcarea revoluționară se distinge doar prin multă gălăgie, culmea cei mai vocali sunt cei ce erau vocali prin ședințe PCR și UTC și înainte de 89, cu scopul de a deturna atenția de la adevăruri incomode. Oare câte proiecte , câte dovezi de solidaritate cu pensionarii, medicii, profesorii au dat asociațiile de revoluționari? Vă spun eu: aproape nici una! Ce făceau luptătorii pentru libertate când hoții defrișau pădurilor, otrăveau Roșia Montană sau sfârtecau adâncurile pământului după gaze de șist? Când au reacționat revoluționarii in corpore împotriva ciumei Băsiste? Doar când Ponta le-a promis bani, doar atunci! Pe undeva chiar și-au meritat țeapa pontacă.

RESPECT PENTRU REVOLUȚIONARI sau respect pentru certificate? Shakespeariană dilemă…..România aia adevărată și pură a durat doar două trei zile. În 22 decembrie spre 23 a început ROMANIA DE AZI… aia pe care mi-e aproape imposibil să o diger… să o înțeleg… O Românie mult prea gălăgioasă. De fapt, cred că e cazul să închei aici orice discuție și orice risipă de energie. M-am lămurit!

Recunoștință… pentru cine?

Posted on Updated on

IRD sustine petitia impotriva recompensarii pcr-istilor! În seara aceasta, de la ora 21:00 vom dezbate subiectul în direct.

În România de după 1989 nu a avut loc o necesară lustrație, așa cum Proclamaţia de la Timişoara o cerea atunci când se murea pentru LIBERTATE ! Astăzi suportăm consecințele acestei nemernicii, gestionată de cei pe care atunci ar fi trebuit să-i aruncăm în ghena istoriei. Legea Recunoștinței pentru cei ce au luptat împotriva regimului comunist, nr 341 din 2004 nu conține nici un articol care să-i elimine pe foștii peceriști. În România, la data de 22 decembrie 1989 existau aproape 4 milioane de membrii de partid. Nu i-a obligat nimeni să se înscrie în PCR, singura lor justificare, fiind după 89 că doar așa puteau avea o butelie sau un televizor color, o funcție în fabrica unde lucrau etc. NU ESTE ADEVĂRAT! Mai mult această justificare este toxică pentru sănătatea morală a acestui popor. Practic înseamnă că ei s-au vândut! Nu se pooate ca în Legea Recunoștinței pentru cei ce au abolit comunismuul să existe și foști membri PCR, activiști, etc!

De aceea propun un articol care să facă parte din Legea 341.

ART….. De prevederile prezentei Legi nu beneficiază cei care la data de 22 decembrie 1989 erau membrii ai PCR, activiști la orice nivel ai PCR, militari sau lucrători asimilați acestora, colaboratori ai securității.

Aici puteti semna petiția: Legea recunostintei nu este pentru comunisti

10744