29 mai 1453 -Căderea Constantinopolului, într-o zi de marți, emancipare prin despiritualizare

by Decebal Constantin Nicolae

1453 = În acelasi an în care s-a încheiat în West „Războiul de 100 de ani” – în fapt 117 ani, între Franța și Anglia, la care a participat Ioana D’Arc -ÎN VEST, ….. a avut loc ÎN EST Căderea Constantinopolului, care a însemnat nu numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit și moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, dar și o victorie strategică de o importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani, precum și o punte pentru dorința musulmană de cucerire a Europei.

Constantinopolul a rămas capitala Imperiului Otoman,  până la destrămarea imperiului Otoman în 1922, după primul război mondial, în care Turcia a fost aliata Germaniei și Austro-Ungariei, în alianța învinsă. În 1930, după proclamarea Republicii Turcia, orașul a fost redenumit ÎN „Istanbul”.
Acum 568 de ani, Constantinopolul cădea sub ocupaţie otomană şi odată cu el şi Imperiul Roman de Rasarit , iar statele din Sud-estul Europei, din lumina lumii civilizate(au fost, pentru secole întregi, întruchiparea civilizaţiei:

Imperiul Roman din Răsărit (Bizantin)), după 1453 au căzut într-un con de umbră şi de frustrare din care nu şi-au revenit până azi.

În cei aproximativ 1 000 de ani de existență a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori; a fost cucerit doar de două ori, prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, Imperiul Bizantin a fost măcinat și în final cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman. În 1453, „imperiul” era format doar din orașul în sine și o porțiune a Peloponezului din jurul cetății Mystras; Imperiul din Trapezunt, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade, a supraviețuit pe coasta Mării Negre.

Căderea Constantinopolului a fost evenimentul care teoretic a marcat încheierea Evului Mediu și deschiderea Renașterii. A încheiat epoca în care arta elogia Divinitatea / Spiritualitatea, .. și a deschis epoca în care în tendințele curentelor artei s-a început PROFANAREA spiritualismului, sub pretextul „EMANCIPĂRII” omului……………... Ce? Va sună cunoscut? 😉

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *