200 de ani de la asasinarea Marelui Revoluționar și PATRIOT Absolut al Neamului Românesc – TUDOR VLADIMIRESCU !!

by Decebal Constantin Nicolae

27 mai – s-au împlinit 200 de ani de la asasinarea Marelui Revoluționar și PATRIOT Absolut al Neamului Românesc – TUDOR VLADIMIRESCU !! Avea vârsta de 44 de ani. A fost pedepsit pentru “infracțiunea” de a lupta pentru eliberarea românilor de sub DOMINAȚIA STRĂINĂ (fanariotă), dominație care a chinuit poporul român din 1714 (odată cu asasinarea familiei de patrioți Brîncoveanu), pâna la 1821.

–Tudor a plătit cu viața.
—ACUM SE PEDEPSEȘTE CU ÎNCHISOAREA!!!!!

A fost tăiat cu iataganele pentru că refuza sa moară după ce a fost împuscat, în mijlocul nopții, iar trupul decapitat i-a fost aruncat într-o fântână părăsită.
A deschis calea celei de-a doua Revoluții -1848, apoi calea Unirii Principatelor Române.
Dumnezeu sa-i odihnească sufletul!!

Nicolae Iorga spunea:
“A fost omorât noaptea, la marginea orașului Târgoviște, sub geana dealului de sub care priveghează mănăstirea cu rămășitele pământești ale lui Mihai Vodă-Viteazul. Călăii au fost 3 ostași care nu stătuseră niciodată în fața dușmanului. Îl ciocârtiră cu iataganele la ceasuri de noapte, când fac isprăvi tâlharii, în ziua de 27 mai 1821. Țăranul acesta, Tudor, făcuse un mare “păcat”. Voise ca în țara lui să aibă parte de fericire și putere săracii neamului românesc” …..
a scris – Nicolae Iorga.

Dar mai important, zic, e contextul istoric international al momentului:

La începutul anului 1821, popoarele din Balcani s-au răsculat împotriva otomanilor. Eteria, o organizaţie formată pentru a elibera Grecia de sub stăpânirea turcilor, condusă de Alexandru Ipsilanti, a pornit o răscoală la care au aderat mai multe state din zonă asuprite de otomani. Acest moment a fost considerat propice de Tudor Vladimirescu, căpitanul pandurilor, de a scăpa Ţara Românească de jugul turcesc.

Alexandru Ipsilanti, grec, general în armata ţaristă, se baza pe sprijinul Rusiei pentru a putea elibera Grecia. Totuşi, lucrurile nu au stat deloc aşa:

–ÎN URMA TRATATULUI INIȚIAT DE CANCELARUL AUSTRIAC Klemens Wenzel von Metternich, după Congresul de la Wienna (care a urmat celei de-a doua înfrângeri suferite de Napoleon), TRATAT prin care IMPERIILE SE OBLIGAU RECIPROC SĂ – NU – SPRIJINE RĂSCOALELE INTERNE DIN ȚĂRILE VECINĂTĂȚIILOR,.. la data de 17 martie 1821, ţarul Alexandu I a condamnat acţiunile din Balcani, scoţându-l pe Ipsilanti din armata Rusiei, în timp ce lui Tudor Vladimirescu i-a retras ordinul ostăşesc primit în urma contribuţiei sale avute în cadrul războiului ruso – turc (1806-1812).

La data de 23 martie 1821, Tudor Vladimirescu a ajuns la o înţelegere cu Comitetul de oblăduire din Muntenia prin care dădea asigurări că va înlătura regimul fanariot. În acel moment s-a produs RUPTURA între Vladimirescu, oamenii săi de încredere (care NU au poftit să înţeleagă mutarea conducătorului lor) şi mişcarea Eteria. După ce au jefuit Moldova, eterişti au ajuns în Bucureşti şi au cerut două milioane de lei pentru a-şi întreţine armata, lucru cu care Vladimirescu NU a fost de acord.

Liderul Revoluţiei din 1821 a primit o scrisoare de la paşa de Giurgiu prin care i se transmitea că are tot sprijinul sultanului otoman (care,foarte abil, a speculat criza apărută), Poarta fiind de acord (în mod extrem de diplomatic) să renunţe la abuzurile făcute asupra Ţării Româneşti. Totodată, turcii i-au propus lui Tudor Vladimirescu să devină domnitor al ţării, dacă va ajuta la alungarea lui Alexandru Ipsilanti din Muntenia. Tudor a răspuns pozitiv la propunerile înaintate de otomani, însă corespondenţa dintre liderul pandurilor şi turci a fost interceptată de eterişti, care s-au considerat trădaţi de Vladimirescu.

Tudor era un om sever şi crud ce nu de puţine ori îi pedepsea pe cei ce îndrăzneau să comită tot felul de fărădelegi. Adică a omorât mai mulţi tineri care se ocupau cu furtişaguri tâlhării și violuri. Tudor Vladimirescu chiar l-a spânzurat pe unul dintre căpitanii săi, Ioan Urdăreanu, întrucât acesta a refuzat să accepte să răspundă pentru infracţiunile comise de oamenii conduşi de el.

După omorârea lui Urdăreanu, s-a produs ruptura decisivă dintre Tudor Vladimirescu şi căpitanii săi. Eteristul Hagi Prodan a profitat de acest moment şi i-a convins pe căpitanii lui Tudor să declare că nu îl mai vor ca şi lider. Eteriştii, având în posesia lor scrisorile trimise de Vladimirescu către turci, l-au acuzat pe liderul pandurilor de trădare. Părăsit de căpitanii săi Tudor Vladimirescu este arestat de eterişti chiar din mijlocul pandurilor.

Acesta a fost dus la casa lui Iancu Mavrodol din Piteşti, unde a purtat o discuţie cu cei ce l-au trădat, discuţie dezvăluită ulterior de Mihai Cioranu, un aghiotant de-al lui Tudor Vladimirescu, participant la Revoluţia din 1821, în lucrarea memorialistică „Revoluţia lui Tudor Vladimirescu”.
În dimineaţa zilei de 23 mai 1821, Vladimirescu a fost dus la Târgovişte şi închis în vechea Mitropolie, fiind lăsat în „grija” călăului Vasile Caravia, poreclit „monstrul de la Galaţi”. Caravia l-a torturat câteva zile pe Tudor pentru a afla unde îşi ţine ascunsă averea, fără însă a reuşi să scoată vreo vorbă de la liderul Revoluţiei din 1821.

De teamă ca nu cumva localnicii să se ridice împotriva eteriştilor, Alexandru Ipsilanti i-a ordonat lui Caravia să-l ucidă pe Tudor Vladimirescu. În dimineaţa zilei de 27 mai 1821, Vasile Caravia îl împuşcă de două ori pe Vladimirescu şi îi aruncă trupul într-o fântână de lângă grădina Geartoglu din mahalaua sârbească din Târgovişte.

„Tudor a fost închis în temniţa mitropoliei, iar cunoscutul criminal Caravia a fost însărcinat să-i ia interogatoriul. Acest scelerat a supus pe Tudor la tot felul de chinuri, numai pentru a afla unde a ascuns banii, căci credea că are sume mari de bani pentru cumpărarea de arme şi muniţie pentru panduri, iar descoperirea lor interesa pe toţi, mai mult decât acţiunile lui Tudor. Vladimirescu a suportat totul cu o tărie neobişnuită, răspunzând că nu are nimic şi că el a venit acolo pentru ca, unindu-se cu eteriştii, să lupte împreună împotriva turcilor. În cele din urmă, după două zile de cele mai crunte chinuri, l-a anunţat pe Tudor că-l trimit la divan şi, legându-l, au ieşit noaptea afară din oraş. Apropiindu-se de râul Dâmboviţa, Caravia l-a împuşcat cu pistolul, apoi l-au tăiat, i-au tăiat capul, iar trupul i l-au aruncat într-o fântână părăsită. Astfel a fost curmată, prin trădare, viaţa lui Tudor”, aşa a descris memorialistul rus Ivan Liprandi asasinarea lui Tudor Vladimirescu.

La scurt timp după asasinarea lui Tudor Vladimirescu, la data de 7 iunie 1821, eteriştii sunt învinşi de turci în lupta purtată la Drăgăşani, în judeţul Vâlcea. Chiar dacă au reuşit să-i înfrângă pe revoluţionari, otomanii au fost determinaţi să pună capăt domniilor fanariote.

Tudor Vladimirescu a avut un frate (Papa) și o soră (Constandina) ai căror descendenți trăiesc și în ziua de azi în Oltenia.

Destinul lui Tudor, tragic, romanțat desigur, a devenit (în 1962) sursă de inspirație pentru scenaristul Mihnea Gheorghiu și regizorul Lucian Bratu, care au realizat un lung metraj artistic cu Emanoil Petruț în rolul titular.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *