Sari la bara de unelte

Este VELA un impostor al Revoluției din 1989?

Modul în care Vela a devenit revolutionar, primind certificat și beneficiind de toate drepturile ce decurg din acesta, in timp ce revolutionarii adevărați n și-au primit nici acum drepturile minimale, este ținut la secret de ”liberalul” Fesan. Mai jos redăm o parte din demersul jurnalistic al celor de la RECORDER, demers mai amplu în ceea ce îl privește pe actualul Ministru de Interne. Mai mult, IRD va prezenta în zilele următoare multe dintre afacerile dubioase ale ”porumbelului anticorupției” , combinațiile prin care fiica sa a ajuns candidat PNL la Primăria Caransebeș, și ce urmărește acest Vela. Ideea este că deși avem imensa șansă să scăpăm de mafia PSD, condusă zonal de Mocioalcă prin ”ștergătoarea sa la fund” Hurduzeu, ambii slugi ale lui Ponta, cărășenii nu vor scăpa așa de ușor din ghearele mafiei….Asta pentru că a schimba un grup mafiot cu altul, nu e o soluție. Sigur, se spune că ”mai bine cu oricine decât cu PSD sau…mă rog, PONTA (adică același lucru dar cu altă denumire)”. OARE CHIAR AȘA SĂ FIE?!

Momentul Revoluției din decembrie 1989 nu putea să lipsească din biografia lui Marcel Vela, care și-a trecut în CV un certificat de „Luptător cu rol determinant pentru Victoria Revoluţiei“.

Puiu Fesan invocă motive puerile pentru a nu face public dosarul Vela, deși legea spune că institutia sa are obligația să o facă (L 341 din 204 mod cu OUG 95 DIN 2015)

Numai că nimeni nu poate spune exact care a fost contribuţia sa la revolta anticomunistă din Caransebeş. Nici măcar cei care l-au ajutat să obţină certificatul.

Caransebeș este unul dintre puținele orașe din România în care oamenii s-au ridicat împotriva regimului Ceaușescu atunci când acesta avea încă puterea în mână. Sute de oameni au ieșit în centrul orașului în ziua de 21 decembrie 1989, câțiva participanți fiind chiar împușcați de forțele de represiune. Marcel Vela susţine că s-ar fi aflat şi el în mijlocul evenimentelor şi chiar că l-ar fi dus la spital pe unul dintre răniţii Revoluţiei, pe care doctorii n-au reuşit să-l salveze. Nu am găsit însă nicio dovadă sau mărturie că Marcel Vela s-ar fi numărat printre cei care au avut curajul de a înfrunta represiunea din zilele premergătoare fugii lui Ceaușescu.

„A avut curaj să vină când erau deja 13.000 de persoane în faţa primăriei“, îl ironizează unul dintre conducătorii revoltelor cu care am stat de vorbă. În timp ce, în amintirile sale, Marcel Vela are mai degrabă apariţia unui erou de film: „A doua zi, pe 22, am intrat în primărie şi mi-am dat seama că nu avem la ce să vorbim. Atunci am adus un televizor, o staţie, boxă şi microfon de la un prieten electronist, care făcea discotecă. Am mers cu Dacia mea şi, la întoarcere, am parcat în faţa primăriei. Îmi aduc aminte cum s-au dat toţi la o parte şi au aplaudat când am ajuns. N-am vrut iniţial să vorbesc, că erau atâţia oameni mai cunoscuţi şi mai importanţi în jurul meu. Dar, până la urmă, am şi vorbit mulţimii, anunţând arestarea lui Ceauşescu. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea“. Marcel Vela susţine că această poveste se află în dosarul său de revoluţionar, cu toate că ea nu poate fi confirmată de nimeni.

Nimeni nu confirmă ”vitejia” purtătorului de geacă de piele

Dintre toți revoluționarii locali cu care am stat de vorbă, unul singur ne-a confirmat că l-a văzut pe actualul ministru în zilele Revoluției. Este vorba de Mihail Rădulescu, fost judecător în comunism şi lider al revoluţionarilor în democraţie.

Acesta își amintește un singur moment, din ziua de 22 decembrie: „În jurul orei 12.00, eu mă aflam în balconul primăriei şi vorbeam mulţimii. Atunci, cineva m-a bătut pe umăr şi mi-a întins un microfon: «Domn’ judecător, vorbiţi aici!». Era Marcel Vela“. În afara gestului de a conecta revoluţia din Caransebeş la boxe, niciun revoluționar nu ne-a mai putut da vreun detaliu despre activitatea lui Marcel Vela din decembrie 1989. „Ştiţi cum era acolo? Ca la finalul unui meci de fotbal, la ieşirea de pe stadion. Poate te mai ştii din vedere, dacă eşti suporter, dar în mulţimea aia nu e cineva care să se remarce“, explică ministrul de Interne. Păi atunci cum de are certificat de ”REMARCAT”, dacă chiar el spune că nu avea cum să se remarce? Aceste certificate tocmai asta fac, diferențiază din mulțime persoanele care s-au remarcat!

Totuşi, informaţiile detaliate ar trebui să se regăsească în dosarul personal pe baza căruia Vela a primit certificat de revoluționar. Acesta se află la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist, condus de către liberalul Puiu Fesan. Numai că şeful instituţiei refuză să dea acces la dosarul colegului de partid: „Datele solicitate de dumneavoastră nu vă pot fi comunicate“.

Motivul e simplu, povestesc chiar revoluţionarii: în 1992, Vela ajunge să fie numit viceprimar al Caransebeşului. În această calitate, îl cheamă în biroul său pe Zaharia Drăghiţă, liderul de-atunci al asociaţiei de revoluţionari. Scopul: să-i dicteze acestuia ce să scrie într-o declaraţie oficială, pe baza căreia Vela să-şi construiască ulterior dosarul de revoluţionar. O astfel de declaraţie e ca un cec în alb pentru tânărul viceprimar. „Dă-i şi lui, că-i de-al nostru“, e concluzia la care ajung revoluţionarii.

sursa: https://recorder.ro/misterele-barbatului-cu-geaca-de-piele/

”Liberalul” a fost decorat în anul 2000 de un alt ”liberal” anume….ION ILIESCU, pentru faptele sale de vitejie atât de anonime încât nimeni nu și le poate aminti….Nici chiar Vela, fiindcă declarațiile sale din dosar ( că doar nu credeți că ne-am lăsat la mâna lui Fesan) sunt mai ult despre ce au făcut alții…nu el. Așa, un fel de eseu despre ce a auzit el legat de 1989….

Evenimentul Zilei spune ”Mulți s-au mirat sau au criticat acest aspect din biografia demnitarului, știut fiind faptul că Vela nu locuia în niciunul din marile orașe-martir. Și totuși, actualul ministru al Internelor a participat la revoluția sângeroasă care a avut loc în orașul său, Caransebeș. Culmea, cei împotriva cărora a luptat el și alte sute de persoane erau ofițeri și agenți ai Miliției.”

Dosarul nr.23/P/1990:

Manifestanţii au ajuns în apropierea miliţiei în jurul orelor 17,45 şi în momentul în care coloana se afla pe un aliniament format de clădirea comenduirii de garnizoană şi complexul de deservire „Semenicul” pe str. Nicolae Bălcescu, în faţa sediului miliţiei s-au postat în linie de trăgători mai mulţi ofiţeri şi subofiţeri de miliţie, printre care amintim pe inculpatul lt. maj. (r) Ferenţ Ion, inculpat lt. (r) Pădeanu Paul, inculpat serg. maj. (r) Ihnatiuc Vasile, serg. maj. Ivanovici Justinel şi alţii. Aceştia aveau asupra lor, la vedere, puşti şi pistoale mitralieră. În faţa lor s-a aflat inculpatul cpt. (r) Roseti Gheorghe, îmbrăcat în ţinută civilă, care avea şi el asupra sa un pistol mitralieră, fapt ce rezultă şi din declaraţia martorului Popa Mihai (filele 38-48, vol. 3 şi fila 105 vol. 3).

Inculpatul cpt. (r) Roseti Gheorghe a încercat să se adreseze mulţimii, însă dialogul cu demonstranţii nu a putut fi realizat datorită poziţiei de forţă etalate de lucrătorii de miliţie, prin ieşirea cu armamentul asupra lor în stradă, fapt ce a iritat mulţimea, ce a început să arunce cu diferite obiecte în direcţia cordonului de miliţieni. (…)

În timpul retragerii din stradă în interiorul clădirii, grupul de miliţieni a tras focuri de armă înspre manifestanţi, fapt confirmat şi de martori, care arată că miliţienii, retrăgîndu-se în sediu, au deschis foc intens de arme, gloanţele ajungînd în faţada şi în geamurile de la parterul Casei Armatei. Manifestanţii se aflau dispuşi şi în zona Casei Armatei, în faţă pe lîngă zidul dinspre stradă al clădirii.

După intrarea miliţienilor în sediu şi închiderea porţii metalice, manifestanţii s-au apropiat şi mai mult de clădirea miliţiei, situaţie în care, din interior, respectiv din spatele porţii metalice, inculpaţii au tras din nou, în rafale scurte, gloanţele penetrînd prin poartă.(…)

Ordinul de încetare a focului nu a fost executat de lucrători de miliţie care au continuat să tragă şi pentru moment manifestanţii s-au îndepărtat de clădire, însă focurile de armă, fiind executate la întîmplare, au determinat apariţia victimelor în rîndurile manifestanţilor. (…)”

Dacă comparăm acest fragment din rechizitoriu cu ceea ce spune Vela că a trăit la Revoluție prin diferite dosare sau ieșiri publice, valoarea dubiilor crește exponențial.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *