Sari la bara de unelte

Să nu dăm vina pe secetă!


Autoritățile la unison cu agricultorii autohtoni se plâng cot la cot că recoltele vor fi compromise în acest an de secetă. Aceeași situație se petrecea și acum 100 de ani dacă era secetă. Murea lumea de foame…
Lipsa de bun simț a plângăreților lui 2020 este cruntă, fiindcă de fapt vorbim de 30 de ani de furt masiv în domeniul agricol, de ignoranță, neprofesionalism și lipsa de viziune. Irigațiile sunt elementul cheie în acest moment. Noțiune aproape inexistentă în România ca și reflectarea ”în teren” a acestei
noțiuni. Cu sistemul de irigații, furat de țigani imediat după 1989, lăsat să fie furat de șmecherii care ne conduc, pentru ca valoarea terenurilor agricole să scadă și să poată fi însușită pe nimic de cine trebuie, România se află în anul 2020 în materie de îmbunătățiri funciare și ameliorări agricole exact ca în anul 1920. Adică suntem la mâna ”sfțntului duh, sau spirit”, după caz , în ceea ce privește siguranță alimentară. Analizând creșterile economice din ultimii ani, observăm ușor că indicii de creștere economică sunt legați de ”soare, vânt și ploaie” și mai puțin de meritele manageriale ale clasei politice. Asta înseamnă că deși ponderea agriculturii în PIB și în alimentarea motoarelor economice românești este DETERMINANTĂ, nimeni nu a băgat în seamă acest sector, care de fapt stă la baza existenței noastre ca nație și a existenței umane ”în sine”.
Azi nu discutăm de fapt despre secetă, ci discutăm despre jefuirea agriculturii. Despre ”lăsarea în paragină” a agriculturii astfel încât ”jocurile” imobiliare să fie la îndemâna șmecherilor și nu a pulimii, cum de fapt ar fi fost și normal și tradițional chiar. Asta cu seceta este de fapt o poveste pentru
proști, ca să fie justificată furăciunea postrevoluționară, și cea care nici acum, cu COVIDUL ”în casă” nu se oprește.
Un alt exemplu, care într-un fel duce tot spre afirmațiile mele, este cel al oamenilor care pleacă la muncă în agricultură prin Germania, Spania sau alte țări. Din punct de vedere natural, al ofertei ”geologice” a vorbi despre agricultură într-o țară cu solul Germaniei , natural vorbind deci, pare o glumă. Cum agricultură în Germania? Și totuși la ei se poate, o țară cu sol ostil , una dintre cele mai sărace țări în materie de resurse naturale, incomparabilă cu oferta resurselor românești.
De exemplu un cartof produs în Germania, are prețul la raft ușor mai redus ca în România. Roșiile la fel, ceapa la fel, fructele la fel. Dacă ne gândim că muncitorul român plecat acolo e plătit de 10 ori mai bine decât cel care ar face aceeași muncă în România în condițiile în care la raft prețurile produselor sunt eg
ale, se ridică întrebarea, cine din România profită de diferența de bani…? Oare nu ne confruntăm de fapt cu un ”concert” ipocrit al patronilor din agricultura românească? Oare nu cumva patronul agricol român vrea să se îmbogățească din prima recoltă, și de fapt diferențele imense de bani care ar rezulta din proasta salarizare al muncitorului român sunt cumva costurile corupției?! Oare chiar suntem toți niște idioți astfel încât să le credem lamentările cu seceta…? Păi de ce nu s-au irigat terenurile? De ce nu s=au efectuat lucrări serioase de îmbunătățiri funciare? De ce nu s-a investit pe bune în agricultura autohtonă și doar ne-am făcut că investim? Vă spun eu: DE TICĂLOȘI, de șmenari, de puturoși, Să lași în voia sorții o țară cu potențialul agricol al României este într-adevăr un păcat de moarte! Dacă tot ne dăm mari creștini….
Acum….plătim acest păcat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *