Sari la bara de unelte

Hristos a înviat și învie și fără lumina venită cu avionul!

Ritualurile astea, inclusiv cu luarea Pastelor nu sunt decât niște obiceiuri făcute de om. Pastele nu sunt echivalente cu impartașania în sens profund ci doar simbolic.
Dacă noi nu putem ajunge la Dumnezeu decât prin simboluri și mijloace materiale, icoane, paste, vin, apă, lumânari, chiar mersul la biserică, adică prin stimuli, atunci nu putem spune ca suntem creștini ci cumva robii …teluricului și cam atât. Dumnezeu ar trebui să fie în fiecare din noi, în suflet. Păi cum ajungem la el? Păi nu prin introspecție? Nu prin căutare în noi? De data asta, credința se probează prin forța fiecăruia de a ajunge la Dumnezeu fără acești ”stimuli”. Unii pot, alții nu…Asupra celor ce nu pot trebuie lucrat, trebuie ….educat. De unde și latura divină a educației. Isus nu ne vrea proști, needucați, ci s-ar bucura să putem să ÎL iubim dincolo de nevoia de ritualuri. Iubirea neritualică este una de ordin superior structural….referindu-mă aici la suflete…Chiar el o spune: ”Unde doi oameni vorbesc în numele meu, este o biserică!”
Avem ocazia ca acest Paște deci, să fie dincolo de forme, de PR, de chiolhanuri și de burți pline…Poate că acum, în acest an e momentul unei ”trieri”, momentul renunțării la ipocrizia afișată . Să simțim Sărbătoarea Învierii ca pe ceva intim! Chiar ca pe o Taină….în sufletul fiecăruia.

Învierea e în noi, în fiecare. Cu sau fără simbolisme…Cine reușește să-L simtă pe Isus fără aceste simboluri…se va fi schimbat pentru totdeauna. Cine nu….reușește asta, va trebui să mai reflecteze…
Preoții ce vor sluji în biserici și la care vom privi din casele noastre vor purta cumva cuvântul nostru către Domnul. Fiți atenți de data asta la esențele slujbei, la cuvintele de acolo și nu la ”linia melodică” , la hainele preotului, la culorile ce se vor înfățișa în fața voastră prin ecranele televizoarelor. Închideți ochii și ascultați, puneți-vă voi , fiecare în relație cu Dumnezeu…Este testul nostru de a afla dacă suntem creștini cu adevărat sau doar cu ”zicerea”. Trăiți noapte învierii în intimitate, în voi, cu puterile voastre….și nu ”la grămadă”…Uneori prezența altora vă poate distrage. Forfota obișnuită din acea noapte, nu înseamnă că v-ați făcut datoria și gata, puteți trece la chefuri, grătare, beții. Aprindeți o lumțnare acasă, stropiti bucățele de pâine cu vin, rugați-vă în timp c

e faceți asta și va fi bine…Poate chiar mai bine după această experiență! Isus este VIAȚA- nu cred că ar fi de acord să o riscăm prin contacte periculoase în aceste momente…Prezervând-o, neexpunând-o nici unui risc, doar așa am putea spune că Îl iubim….
E un unic moment: NOI CU ISUS! NOI CU DUMNEZEU! Putem ? Stați în case….și imaginați-vă că bisericile goale reprezintă de fapt grota din care tocmai Hristos a plecat fiindcă a Înviat!
Alex Oprea

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *